Prin anii '80 si, din pacate, si acum, exista un oarecare grup de muzicieni, jurnalisti si in general oameni din business care dispretuiau muzicienii rock. Aceste persoane erau dintr-o „Elita De Mucegai" ca sa zic asa si ne catalogau pe noi (in special pe cei din heavy metal) ca: aberanti, amatori, tampiti etc. Dupa cum spunea un prieten ziarist: „Astora le e frica de voi si de ce reprezentati voi pentru ca ei nu pot fi asa, nu pot gandi ca voi, chiar daca ar vrea". Dar ei in schimb cunosteau „calitatea si adevarul", ba unii chiar compuneau si interpretau melodii pe care le lansau „cu succes" si mai fac si azi asa ceva, culmea si pentru alti interpreti. Noi, insa, eram „tampiti" pentru ca asa voiam, iar ca sa parafrazez un mare om politic american „nu pentru ca era usor ci pentru ca era greu". Celor care in ultimii ani au intrat in Elita De Mucegai nu pot sa le spun decat ca s-au pacalit singuri si nu mai au „nici un haz neicusorule". Tu, cititorule, vei gandi automat ca nu faci parte din elita asta. Mai gandeste-te! Textul de mai jos e dedicat tuturor „tampitilor". Distractie placuta!

M.S., Oct. 2001

      Aprilie 1987. Ajungem in Gara De Nord pe la miezul noptii. Scot la iveala doi litri de vin din smochine si Porta (Marinescu) suge la repezeala aproape jumatate de sticla.
      - Cata nesimtire f…..-n inima ! Ii iau sticla din mana si o dau mai departe. Curva (Dan) rade.
      - Nici nu am ajuns bine in tren si am pus-o barem da ochii lumii. Am si io o jumate da tuica.
      Apare si Mutu (Bogdan) si ne insiram spre tren. Urcam in vagonul cuseta cu sbierete de incantare ca am ajuns si noi odata la timp. Cand se urca ultimul trenul porneste cu o hurducatura si nasu' tranteste usa. Il întreb daca are ceva de baut si ne arata vreo 7 navete de bere. Dupa ce ne luam cearsafurile si paturile, binevoieste sa ne vanda doar o jumatate de naveta sub pretext ca asta e singura bautura pentru doua vagoane si nici nu am iesit din gara. In compartiment e un A.P.V.-ist ta-major care s-a aruncat descaltat intr-un pat de jos si citeste Urzica. Nu se poate respira in conditii normale. Picioarele ii put de parca a dormit doua saptamani in mlastina. Stam pe hol cu vinul, berea, tuica si "Carpatii" care ajuta la omogenizarea amestecului in organism.
      - Bai Porta ce facem cu paratu'asta ?
      - Pai du-te tu M.S.-zice Curva - si incearca cu ceva gaze d-alea da la tine, ca se prinde asta ca nu-i de gluma si o taie, sare din tren si merge pe jos la aer curat.
      - Lasa-l sa creada ca ne-a dovedit si mai vedem noi. Mai da o tuica sa cocleasca boasca bine si poate il prind. Va aduceti aminte la metrou cand de la aparatul de taxat pana la peron toata statia Unirii duhnea a oua vechi si varza putrezita ? Discutia capata aspecte stiintifice in care se lanseaza diverse teorii despre sucul gastric, enzimele din matul gros si capacitatea individuala de a stoca gaze si de a le elibera la comanda fara defecatie pentru o aroma mai buna. Curva sustine ca la „parnaie" era unu'din Botosani care cand se basea, chiar daca nu mirosea prea tare te lua cu ameteli, iar daca mirosea puteai sa-ti pierzi cunostiinta. Tipu' o incasa mai de fiecare data si Curva considera ca era masochist si scatofag pentru ca in afara de bataie ii placea si mirosul propiei duhori.
      - M.S. e copil mic pe langa asta da' cateodata le gandeste bine da' se moaie omu' pa picioare. M.S. ai grija de A.P.V.-istu' asta obraznic. A.P.V.-istul chiar atunci incepe sa sforaie ca o vita injunghiata. Porta il apuca de umar si il zgaltaie:
      - Usurel unchiule, ce faci, ai lasat tractoru' pornit in brazda ? Vezi ca se vaita vecinii de zgomotu' asta. Zic ca nu sa mai aude nici trenu'cum merge. A.P.V.-istul inchide iar ochii, mormaie ceva si adoarme iar. Vine nasu' cu o „privire siret" si zambeste:
      - Hai ca v-am pastrat o naveta plina. O luati acum s-au o dau la altii? Altii fiind inca doi pe holul celuilalt vagon, restul fiind amortiti. Mai luam o jumatate de naveta si Porta intra in compartiment facand cu ochiul. Se invarteste pe acolo, scapa de gaze si iese cu mana la nas.
      - Bai fratilor asta si el se bese da'el sa bese prin talpile da la picioare, ca altfel nu sa explica fenomenu'. Sa vedem ce face acum. Dupã 15 minute nici o reactie. Intru si eu si ies mai repede ca Porta.
      - Gata, e jale. S-a coscovit placaju' pa pereti. Daca nu moare inseamna ca deja e imbalsamat de mult. Dupa cateva minute usa compartimentului se deschide si iese ta-majoru' cu ochii carpiti de somn si cu o fata zapacita se uita putin la noi, isi aprinde o tigara si se trage langa un geam mai încolo. Prin usa deschisa vine un miros de gunoi fermentat si cadavru.
      - Ia' vezi Porta in patu' lu' asta, nu i-a cazut vreo mana s-au barem urechile ca bag sama a inceput sa se descompuna. Asta imi aduce aminte de unu' Cocosticã ce fura hainele din balcoane cu undita.Tipu' cam slab de inger, a gasit odata o pisica moarta si i-a dat foc cu niste ziare ca il citise pe Oliver Lustig. Chestia nu prea a mers asa ca a pus-o intr-o casa demolata sa se fezandeze si pe urma a aruncat-o in putul liftului la un bloc unde avea dusmani. Nimeni nu putea folosi liftul si urcau saracii oameni pe scari pana la etajul zece. Daca intrai acolo ti se bloca respiratia si iti cadea parul. Dupa vreo doua zile a scos-o unu' curajos si a aruncat-o intr-un sant. Daca te apropiai la 100 de metri si batea vantul spre tine incepeau sa-ti tremure picioarele si stomacul se urca pe esofag cu toata cohorta de mate. Mutu intra nervos in compartiment trantind usa.
      - Numai tampenii vorbiti de mi se face rau! Cum dracu' de va plac poantele astea de cacat? A.P.V.-istul zice „pardon" si intra si el dupã Mutu („Minerul in lupta"- cum i se mai spunea, datorita pozitiei adoptata pe scena). Peste trei sferturi de ora impreuna cu Porta ii facem pe toti sa iasa la aer. In urma remarcilor intepatoare A.P.V.-istul isi pune pantofii si se culca incaltat cu patura peste cap ca si cum totul ar fi perfect. Dupa ce aerisim compartimentul adormim si noi, nu inainte sa ne reclame vecinii la nas ca nu ii lasam sa doarma datorita unor bancuri si a doua ciocane pneumatice cu fluier. Nasu' isi face datoria fara nici un chef fiindca inchisese vagoanele la capete si dormea tun, totusi ne promite ca ne scoala cu un sfert de ora inainte de Targu Mures si pleaca tarandu-si papucii.
      Coboram in racoarea diminetii cu ochii umflati de somn si santem preluati de un individ hotarat cu o geaca de rocker plina de capse si care ne spune ca e trimis de Titus. Ne duce la Casa De Cultura A Sindicatelor sa cunoastem organizatorii si de acolo la Hotel Transilvania. Luam micul dejun si apoi mergem la o bere pe terasa hotelului cu baietii de la trupa Polifon. Peste cateva ore este masa de pranz care ar trebui sa se desfasoare intr-o „maniera tovaraseasca" la cantina unui liceu din apropiere si unde ne aducem aminte de armata, cu mancare fara gust sau carne din cauza furatului, de castroane de aluminiu, linguri si furculite strambate in toate formele cunoscute si scaune schilodite, asa ca il convingem rapid pe impresar sa mergem la o carciuma. Curva ne arata trofeul lui, souvenir: o lingura jegoasa de aluminiu pe care este stantat mare „ESTE DE FURAT". Curva declara ca au ajuns rau daca te invitã la furat si totusi nu le ia nimeni. Dupa masa ne indreptam spre Sala Polivalenta unde Dorian (Ciubuc), Paul (Popi) si Dan „Coconat" Andronic au instalat P.A:-ul si luminile. Sunetul e bun si dupa probe merg cu Dorian sa semnam contractele si sa aranjam incasarea banilor imediat pentru ca „Miticã mi-a dat toate sculele pe mana si eu dau socoteala pentru fiecare cablu si fiecare leu".
      Marinescu lipsise. Pe la cinci cand plecam la hotel sa ne pregatim de show tot nu aparuse desi cunostea perfect ora de intalnire. In holul hotelului cand eram pe punctul de a urca in lift apare un ospatar care intreaba daca suntem formatia Voltaj. Ii raspund afirmativ si ma conduce pe terasa restaurantului care se inchisese de la ora trei si unde era Porta in fata unei mese pline cu halbe de bere goale. Cand ma vede racneste ridicandu-se:
      - Fratili meu! Sunt aicisa! Cade repede inapoi pe scaun si impinge o halba plina spre mine.
      - Uite, am grija de tine. El e fratele meu Ciobi care imi aduce bauturã. Si el e rocker da' acu' nu mai sa-mi dea pentru ca nu am bani sa platesc. Tu ai bani sa platesti?
      - Cat trebuie sa platesti?
      - Toate astea dupa masa. Io n-am nici un ban si d-aia te-am asteptat pa tine, stiam ca vii pana la urma. Uite, bea si tu ca ti-am pastrat. Se uita lung la ceas prin halba si continua mandru:
      - Fratili tau le-a baut singur p-astea in afara de ce au dat baietii de la Polifon mai devreme. Platim bericile, o beau pe a mea si il escortez pe Marinicã sus in camera nu inainte ca el sa-i sopteasca receptionerei "Saru'mana, m-am facut muci da' sunt cu fratili meu!". Pai cum! Sus face un dus si dupa o ora mergem la sala fara probleme.
      La concert totul merge perfect. Sala fierbe si in ciuda faptului ca oamenii de ordine si ulterior cativa militieni obliga publicul sa stea pe scaune la un moment dat rockerii roiesc spre scena si atmosfera se incinge. Bineinteles, se intrerupe spectacolul din cauza „atmosferei necivilizate" si publicul e rugat sa se intoarca la locurile lui apoi continuam cu luminile sslii aprinse dar intr-o atmosfera dementiala. Cineva aduce in fuga un craniu adevarat de om, il pune pe scena si dispare in fuga. Dupa vreo trei bisuri iesim lac de apa din sala si suntem in primire in culise, pe hol si in cabina sa dam autografe, sa bem ceva si sa vorbim de toate cate sunt pe lume. Curva se schimba repede si dispare lasand totul aruncat. Apare dupa vreo 20 de minute cu o gagica dupa umeri si zambind cu gura pana la urechi.
      - O vrei M.S.? Stii ce bine m-a format acolo la dusuri? Ma duc cu Dorian sa iau banii si apoi o pornesc usurel spre hotel cu cine a catadicsit sa ma astepte. Plecarea din oras fiind abia a doua zi seara Titus ne spune ca o parte din bani ii primim in seara urmatoare dupa ultimele socoteli. Promite acest lucru iar eu ii spun ca oricum imi place sacoul lui din piele apoi plec in camera pe care o imparteam cu Mutu. Vreau sa dorm pentru ca a doua zi sunt invitat la Gereb „Jerry", un camarad de armata, sa sarbatorim intalnirea si banuiesc ce o sa fie. Totusi mai fac un yams, douã cu Dorian ca sa mai scad din datorie dar cand sa adorm bate cineva la usa. Deschid si in timp ce Porta imi ofera un pahar cu ceva de baut, Coconat, tehnicul de la „Mosu si Negu" imi arunca in fata un cos de gunoi plin cu apa. Raman blocat in timp ce ei se tavalesc pe jos de ras. Porta se inchide in camera cu Coconat. Ies partial pe geam la etajul 12 si il strig. Deschide Porta si cand ma intreaba ce vreau ii arunc in ochi un pahar cu... altceva. Nu trec cinci minute si aud batai in usa. Mutu, inca razand deschide usa cu precautie, iar Porta arunca printre picioarele lui un stingator care arunca spuma. Apuc sa il imping inapoi pe hol inainte sa fi improscat peste tot, inclusiv pe Mutu care incepea sa semene a om de zapada cutremurat de ras. Noroc ca nu l-au agitat ca lumea si dupa scurt timp se opreste iar Mutu dispare la dus. Iesim pe hol si ascultam atent. Noroc ca la etajul nostru nu e prea multa lume. Iau alt stingator, il agit cum scrie in instructiuni si bat la usa lor. Cand aud cheia rasucindu-se in broasca ii eliberez orificiul de evacuare si imping usa cu genunchiul, iar Porta primeste jetul direct in fata. Este randul nostru sa radem. Usa lor se inchide dar în fata se face un morman de zapada carbonica. Sun la centrala si cer camera lor. Dupa o scurta ciorovaiala cu telefonista care nu voia sa inteleaga de ce la doua noaptea trebuie sa vorbesc la telefon cu camera vecina imi da legatura. De la noi auzim telefonul lor sunand.
      - Alo, aici seful de receptie Dobrau. Spuneti-mi ce se intampla acolo la dvs.? Ce se aude acolo dom'le ca avem reclamatii de la vecini! Vocea o fac aspra si iritata. Liniste.
      - Alo! Ce se intampla acolo? Am sa vin pana sus la dvs.
      - La noi nu e nimic, noi dormim, ce-ai inteles dumneata? raspunde Porta. La noi e liniste - si inchide. Dupa ce terminam cu rasul hotaram ca holul are un aspect prea compromitator si incepem sa strangem spuma cu tavile de inox din camera si cosul de gunoi. Fiind declarat armistitiu ne ajuta si Coconat cu Porta facand comentarii si planuri de razbunare in gura mare. Cand eram pe terminate apare o tipa de la receptie care constata si dispare brusc (ca-n bancul etrusc).
      Dimineata la ora opt apare un tip, care directionat de un Porta binevoitor sare calare pe usa noastra. Deschid usa si tipul cazut de pe orbita incepe sa urle si sa gesticuleze prin camera amenintand cu amenzi, Canal, Poarta Alba si alte obiecte contondente de acest gen. In acest timp suna telefonul si Coconat cu Porta se intereseaza foarte politicos cum ne distram si de ce nu ii lasam sa doarma. Tipul se retrage, noi propunem pace si coboram la restaurant sa luam micul dejun unde ii gasim pe Amateu si Curva intretinand doua purtatoare potentiale de „zgomococi" si „chitaristi". Suntem invitati la un „anturaj fin" dar pe la zece apare Jerry ca sa ma conduca impreuna cu Porta la el acasa. In drum facem o vizita la punctul de documentare politico-ideologica (vezi Alimentara) unde ne aprovizionam cu halucinogene de productie indigena in cantitate suficienta pentru o intalnire de gradul trei. Ajunsi la Jerry suntem intampinati de prietena lui care tocmai pregatea ceva fripturi si carnati lucru care ma determina sa fac o mamaliga si un mujdei de usturoi in timpul in care terminam prima sticla de vodca cu vermut si lamaie (un fel de Amalfi). Dupa doua pahare Porta ii declara lui Jerry ca e un tip bestial, dupa alte doua pahare ca evident ungurii au cea mai tare muzica din blocul socialist si ascultam totul la maxim apoi incercam sa invatam propozitii uzuale pe ungureste pentru ca noi nu stim decat injuraturi. La un moment dat încerc sa-i fac curte soacrei lui Jerry apoi hotaram sa folosim cateva petarde de-ale lui sa speriem vecinul din dreapta in speranta ca o sa faca atac de cord si o sa se predea la morga ca sa nu il mai supere pe Jerry cand face chefuri. Din intamplare vecinul lui sta bine cu inima si anunta ca o sa cheme militia, drept care ne hotaram sa-i spargem niste geamuri conform stravechiului dicton „Aici beau, aici sparg geamu". Partea femeiasca ne baga in casa nu înainte ca eu sa-i fac tipului morala ca e antisocial (el raspunzand numai pe ungureste) si sa-l blagoslovesc cu cateva vorbe grele de duh iar Porta sa-i promita ca il trage de mustata si il priponeste cu gatul intre uluci ca sa-l oblige sa asculte muzica adevarata. Porta comenteaza.
      - Asta imi aminteste de prietena mea de la Arad care se supara cand ascultam metale, nu imi mai dadea mancare nici tigari pana nu invatam o lectie intreaga la germana. Pana intr-o zi cand i-am zis verde in fata... Aici zambeste.
      - Ce i-ai spus?
      - Du-te-n pi.... ma-ti! Da' am iubit-o fratii mei desi nici acum nu sunt sigur.
      In acest timp vecinul anuntase militia. Tocmai povesteam aventuri din armata cand imi aduc aminte ca trebuie sa ridic restul de bani. Luam doua spray-uri cu noi si ne indreptam spre resedinta lui Titus care nu banuia ca o stim lasand vecinul lui Jerry in curte sa-si pazeasca cu ochi ageri avutia fara sa-i spunem ca intrase in amnistie. Ruta pana la Titus pe jos ne ia aproape o ora si continuam dezbaterea despre rockul international, il injuram pe Ceausescu si bem pentru moartea imbecililor amorfi de la Consiliul Culturii. Ajungem. Sun la sonerie. O umbra se misca prin casa fara zgomot. Mai sun de vreo zece ori. Nimic. Il strigam. Nimic.
      - Porta hai sa-i parlim poarta! Si ne apucam de metaloplastie. Sprayurile fasaie si flacrile albstrui intretinute de brichete aprind vopseaua care se inegreste, se umfla si se aprinde cu fum inecacios. Dintr-o data se aprinde lumina in curte si iese o femeie în varsta care ne spune ceva pe ungureste. Ii raspund:
      - Nu inteleg doamna. Il cautam pe Titus. Continua sa bodoganeasca la fel aaa ca Jerry preia stafeta si se inteleg brusc la modul ca intra in casa si stinge lumina.
      - A zis ca nu stie de nici un ban.
      - Buuun! Nici nu ma mira chestia asta la un impresar. Sprayurile fasaie, noi radem iar vopseaua se aprinde cu flacara rosiatica.
      - Fumul asta toxic o sa-mi dea dureri de cap maine dimineata! - zice Porta clatinandu-se. Nu trece mult si iar se aprinde lumina. Poarta fumega complice. Iese baba si spune pe romaneste: - Chiar acum a sunat Titus si a spus sa va dau niste bani. Poftim! Si intinde un teanc peste poarta apoi dispare repede in casa si stinge lumina.
      - Nu poti sa faci omleta fara sa spargi ouale - constata Porta si termina sticla de vodca. Lipsesc vreo doua sute dar „aia e, ce sa-i faci!".
      - Mai avem vreo trei ore de pierdut pana vine ghezasu, putem sa ne calmam, zic eu. Hotaram sa luam o sticla de vodca si ceva tutun apoi mergem spre hotel. Porta zice ca oricum e mai bine sa bem acum, la aer, nu in tren unde totul se zgaltaie si pute. Ajungem la hotel pe negandite unde eram asteptati de doi prieteni de-ai lui Jerry care ingrijorati ca nu om avea ce bea venisera cu un bidon de zece litri de vin si un metru de palinca. Porta grabit, se rasteste la W.C. cu indignare si face loc pentru palinca, apoi ca sa ne demonstram vitalitatea stam in cap si dansam cazacioc ca niste gandaci parliti cu bricheta. La ora fatala impartim bagajele ceremonios si plecam cu escorta marita cu inca doua persoane la gara zbierand cantecul pilotului Agarici (care vana bolsevici). Putinii care trec pe strada par a fi de acord cu noi, unii fiind clar la concert cu o zi înainte. Porta comenteaza spre ziduri:
        - Aha, vreti sa ma vedeti plecat pa mine? Da-icisa ma, a?... Da' stiu ca Jerry e „frameteleu"! Si o ia inainte sa intrebe de ceva „posom" pentru noi doi. Ajungem la gara si in zece minute vine trenul in care ne urcam cu greu impreuna cu gentile cu haine, geanta cu cinele, tocul de chitara al lui Porta, sticlele de vin si prietenii. Se apropie momentul plecarii. Consfatuiesc rapid cu Porta si hotaram sa mai stam o zi. Coboram din tren pe partea cealalta si dupa ce trece ultimul vagon ne trezim cu totii fata in fata. Plecam cu urale la Jerry acasa. Vreo sase luni mai tarziu din nou in oras si avand o zi libera in timpul unui turneu in zona trecem pe la Palatul Culturii unde aveau concert Semnal M si Riff-ul lui Grig si bineinteles in cabina lui Iulicã gasim un litru de coniac si trei de palinca moment in care Porta decide sa stam si „sa vedem" concertul, mare greseala, dar asta e alta poveste. Deci luam alt tren a doua zi spre pranz si ajungem la Bucuresti dormind sus pe raftul grilaj unde se pun valizele. Nasu isi face cruce cand vede maldarul de bagaje pe banchete si noi sus cu o tigare pasand o sticla de vin si nici nu ne mai cere biletele. In Gara De Nord facem un popas dedicat sexului slab apoi hotaram sa luam un taxi si sa ne indreptam spre casile noastre.
       - Mosule arde-o pa interes ca suntem grabiti! Soferul se uita putin la noi si spune:
       - Voi nu sunteti da la Voltaj?
       Eram acasã...    

       Doru Istudor “M.S.”
       1996, Londra

Inapoi